III. PREDICA DE PE MUNTE
Introducere
Capitolul 5
22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său, va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său prostule! va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune nebunule! va fi condamnat la focul Gheenei
f.
Note de subsol
f Legea lui Moise cere respectarea aproapelui, pedepsind în mod categoric pe cel care ar fi comis o vătămare corporală sau o crimă împotriva aproapelui (Num 35,16). Judecarea fiecărui caz era de competenţa bătrânilor cetăţii. Cazurile mai grele erau rezolvate (cf. Dt 17,8-13) de tribunalul districtual din cetăţile mai mari. Ultima instanţă era Sinedriul din Ierusalim căruia îi reveneau în special cazurile în care acuzatul ar fi fost un mare preot. Deşi Legea lui Moise nu prevedea în mod explicit pedepse pentru insultarea aproapelui, tradiţia rabinică avertiza împotriva izbucnirilor mânioase şi a insultelor: "Cine zice aproapelui său: sclavule! trebuie să fie alungat; cine îi zice bastardule! să primească patruzeci de lovituri; cine îi zice păgânule! să fie ucis" (Talmud). La fel spunea rabbi Ionatan: "Cine se mânie este stăpânit de toate puterile Gheenei". În învăţătura lui Isus, Legea veche nu este nici desfiinţată, nici modificată. El consideră că mânia şi insulta trebuie evitate cu aceeaşi grijă ca şi crima. Focul Gheenei este o expresie legată de amintirea jertfelor abominabile de copii în cinstea zeului Moloch practicate pe timpul lui Manase şi Ahaz (2Rg 23,10; 16,3 şi 21,6) în valea numită Ghe-Ben Hinnom, adică "Valea Fiilor lui Hinnom" sau metaforic "Valea Suspinului". Din dispreţ, evreii au transformat-o într-un loc unde se aruncau gunoaiele şi cadavrele condamnaţilor la moarte pentru a fi arse.